România arata ca un stat în deriva. Un stat acefal, neguvernat si fara directie. Cum altfel am putea descrie un stat în care presedintele mai întâi ne propune sacrificarea pensionarilor, apoi se ascunde în tacere în Palatul sau, din care iese doar pentru a se rasti la sinistratii carora apele le-au luat casele; un presedinte care se comporta ca un dictator în raport cu institutiile si atunci când vine vorba de puterea personala, dar nu are niciun proiect în raport cu societatea. Cum altfel am putea descrie un stat în care guvernantii n-au nici un plan, decât propria supravietuire politica; în care masuri cu grave consecinte economice si sociale, precum cresterea TVA, sunt luate la nimereala, peste noapte; un stat în care administratia centrala nu mai este de mult în slujba interesului public, ci a unei clientele, care trebuie hranita, pentru ca a cotizat greu în campania electorala.
Românii nu mai au astazi încredere în stat. Statul nu-i mai protejeaza, nu le ofera minime garantii privind nivelul de trai, ci doar o nesfârsita bâlbâiala si masuri de natura sa le îngradeasca existenta. Aici de fapt este fondul problemei. Vorbim la nesfârsit despre deficit, despre împrumutul de la FMI, despre cota unica sau impozitul progresiv, despre TVA si preturi. Ele sunt doar la suprafata. Cauza profunda a blocajului total în care ne aflam este ca nu stim încotro ne îndreptam, ca stat, ca natiune, ca indivizi, ca cei care ne conduc n-au o viziune, nu sunt si nu au capacitatea interioara de a deveni lideri autentici ai acestei societati.
O societate care nu-si întrezareste viitorul devine o societate în deriva, condamnata la o perpetua criza, nu economica, nu financiara, ci interioara, de mentalitate si atitudine. O societate demoralizata si resemnata, pentru ca nu mai vede nicio iesire din fundatura în care a ajuns, pentru ca nu mai are nicio speranta si nicio urma de încredere.
De aceea, România are nevoie de o alternativa acum. Nu peste un an, nu când vin alegerile, nu când calculele politice par favorabile unuia sau altuia. Acum. Pentru ca atunci va fi prea târziu. Iar noi, ca liberali, suntem datori sa lucram la constructia unei alternative.
Proiectul nostru politic, la care lucram acum, este sa oferim o alternativa concreta de politici si oameni. Ce presupune acest proiect:
